„Her” (2013) sau despre originalitatea cu orice preţ a unui scenariu

HerAm zăbovit îndelung înainte de a scrie o cronică de film pentru Her (2013, regie şi scenariu de Spike Jonze). Cred că mă văd în faţa acestui film asemenea elevilor mei care nu ştiu ce să creadă despre iubirea dintre Crypto, „ciupearca crudă de pădure”, şi „dreapta” Enigel.

Premiat cu Oscar pentru cel mai bun scenariu, filmul propune o iubire – cel puţin bizară – dintre un bărbat proaspăt divorţat, Theodore, şi vocea feminină a unui nou sistem de operare, Samantha. Am suficientă experienţă de receptor (mă feresc să spun consumator), încât să înţeleg pactul ficţional pe care îl presupun toate artele. Însă acest film m-a ţinut blocat în realitatea mea, fără să mă primească în universul construit de Jonze, recunosc, cu fineţe estetică.

În film, relaţia om-computer evoluează fără a se abate de la vreuna dintre etapele specifice eroticii umanoide: flirt, atracţie, chimie, seducţie, sentimente trăite intens, iluzia fericirii absolute şi a rupturii de alteritate; iar mai apoi: îndoială, nevoia unei confirmări din partea socialului (al treilea personaj, a cărui judecată severă deturnează sau, după caz, confirmă sensul unei iubiri atipice), criza erotică manifestată simptomatic prin neîmplinirea senzorială, curiozitatea egoistă de a cunoaşte alte experienţe erotice, gelozia, codependenţa, ataşamentul bolnăvicios de emoţiile din trecut suprapuse obsesiv peste un prezent afectiv incompatibil, mila şi iminenta ruptură, trăită dramatic nu doar de cel care iubeşte, ci şi de cea pentru care iubirea s-a diluat în simpatie şi empatie fără patos.

În afara finalului – care, uneori, poate fi negocierea prin compromisuri reciproce, denumite eufemistic altfel de fiecare cuplu care se iluzionează cu fericire veşnică – povestea din Her reface, transparent, tipicul evoluţiei unei relaţii om-om, fără a redirecţiona prin idealizare şi fără a transforma scenariul în teză didacticistă. Nicidecum, emoţiile sunt autentice, sensibilitatea intră în firescul existenţei, zbuciumul e moderat şi interiorizat, fără dramatizări ridicole. Şi totuşi de ce era nevoie de un computer pentru a completa tiparul cuplului „semi-androginic” al societăţii contemporane?

Realismul fundamental al viziunii mele m-a făcut ca, o mare parte din film, să mă aştept la o soluţie pertinentă la nivelul logicii mundane: vreun virus care a afectat sistemul de operare, vreo teorie a conspiraţiei cu complicitatea întregii lumi, ca în Jocul (The Game, 1997, cu Michael Douglas şi Sean Penn), vreun comportament schizoid din partea lui Theodore care, măcinat de drama divorţului, se dedublează într-o identitate ce trăieşte o fantasmă pe care o confundă cu realitatea.

Nimic din toate acestea, ceea ce nu e rău, pentru că aceste tipare narative sunt cărări mult prea bătătorite în cinematografia contemporană. Însă viziunea asupra lumii, care s-ar ascunde în spatele codului ficţional, îmi scapă. Să fie doar intenţia de şoc estetic? Dar acesta devine gratuit în absenţa katharsisului (în sens aristotelic sau în accepţiunea oferită de Jauss acestui termen), căci pentru mine desfătarea estetică nu a fost completă. Să fie miza acestui film reprezentată de o alegorie pentru iubirea imposibilă dintre două entităţi cu un nivel diferit – nu neapărat opus şi nu neapărat în relaţia inferior-superior – de cunoaştere şi înţelegere a lumii? Atunci Julieta-Samantha şi Romeo-Theodore sunt sublimi, dar incompleţi. Să fie acest film o axiomă prin care se postulează că sentimentul de iubire se insinuează oriunde şi la oricine/ orice, iar omul nu e unica entitate care poate trăi sublimul acestei forţe? De dragul unui film premiat la Oscar, aş prefera această variantă, dar, în acest caz, ar trebui ca filmul să conţină mai multe semne şi simboluri care să valideze o astfel de perspectivă.

Două aspecte mi-au plăcut teribil la filmul lui Jonze şi pentru acestea aş fi tentat să acord chiar nota 10. Primul este imaginea omului însingurat într-o societate automatizată şi lipsită de puterea de a trăi emoţii autentice. Am vibrat subiectiv la drama divorţului lui Theodore, iar o astfel de emoţie estetică nu a mai fost trezită decât de filmul A single man (2009, cu Colin Firth în rol principal). Al doilea este vocea computerului-Samantha (interpretată de Scarlett Johansson), de o senzualitate care devine poezie, indiferent de banalităţile pe care le spune. Samantha intrigă în acest film, iar pentru reprezentările unui umanoid (în special bărbat) tentaţia de a recompune virtual trăsăturile fizice deduse din vocea enigmatică, eşecul permanent al receptorului şi misterul întreţinut constant confirmă ideea unei feminităţi inefabile.

Un film pe care l-aş nota, maiorescian vorbind, cu 9,5 pentru „condiţiunea materială” (actori, decor, coloană sonoră, ritm, imagine) şi cu 6 pentru „condiţiunea ideală” (în special din cauza intrigii), căci katharsisul e incomplet în ceea ce mă priveşte.

 

Reclame

4 gânduri despre „„Her” (2013) sau despre originalitatea cu orice preţ a unui scenariu

  1. „Her” e un film pe care merită să îl vezi de două ori. A doua oară e bine să te concentrezi pe fundal, ca să vezi societatea curată educată, puternic tehnologizată, unde lumea lucrează și locuiește în spații frumoase și largi, o lume unde avioanele nu mai zboară dar poți intra la metrou/tren în Copou si ieși pe plaja Copa Cabana sau la Cota 1200 Sinaia. Sunt sigur că mai sunt amănunte din astea demne de neglijat la prima vizionare. Si da, înconjurat de tehnologie omul devine un autoclaustrat, un captiv al virtualului. Pentru că vrea, nu pentru că nu are alternativă.
    Și ca orice film „Her” poate să placă sau poate să irite.
    Iată o urticarie amuzantă:
    http://pilatdinport.blogspot.ro/2014/05/her-sau-alt-film-de-cacat.html

    Apreciază

  2. Pingback: În lipsa rațiunii: rătăcirile profesorului Abe - Din Filme

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s